|
|
Cetatea Rasnovului (Ro  )
Informatii generale
Râşnov (maghiară Barcarozsnyó, germană Rosenau, în trad. "Poiana Rozelor") este un oraş din judeţul Braşov, Transilvania, România. Face parte din regiunea istorică Ţara Bârsei, aflându-se la cca. 676 m deasupra nivelului mării.
Cetatea ţărănească a Râşnovului
- În partea superioară a Ţării Bârsei, la circa 15 km depărtare sud-vestică de oraşul Braşov, pe vechiul drum comercial care lega – prin trecătoarea Bran – bătrâna cetate a Braşovului de capitala de odinioară a Ţării Româneşti, Câmpulung Muscel, se află oraşul Râşnov, menţionat deseori în documentele medievale ca orăşel-târg.
Ţara Bârsei Fotografii pagina 1 | Inapoi | Harta site | Index| Sus
- Fiind o cetate ţărănească, ridicată în evul mediu de locuitorii Râşnovului cu scopul de a se adăposti şi apăra în vremurile invaziilor vrăjmaşe, trecutul ei este strâns legat de întreaga dezvoltare istorică a populaţiei respective.
- Cercetările arheologice vorbesc despre o intensă viaţă daco-romană pe aceste plaiuri ale Ţării Bârsei. Săpăturile arheologice arată că în epoca dacică locuiau dacii cumidavensi, avănd centrul principal aşezarea Cumidava, aşezată pe teritoriul agricol al oraşului Râşnov la circa 500m est de râul Bârsa. Castrul roman descoperit aici a fost construit la începutul stăpânirii romane si a dăinuit până după anul 250 d.hr. cu scopul de a supraveghea şi apăra căile de pătrundere peste munţi în Ţara Bârsei, atestată de o inscripţie de pe vremea împăratului Alexandru Sever (222-235 d.Hr.) găsită chiar în ruinele acestui castru.
- Prin poziţia sa geografică, castrul roman de la Cumidava putea supraveghea mai multe căi de acces în Transilvania, atât Trecătoarea Bran cât şi cea de pe Valea Râşnoavei dintre Râşnov şi Predeal-Buşteni.
- În perioada feudalismului timpuriu (sec. X-XIV) pe cuprinsul Transilvaniei apar la începutul sec. al X-lea voievodatele conduse de Menumorut, Glad şi Gelu, în afară de acestea existând şi alte voievodate, puternice autonomii româneşti, printre care şi Ţara Bârsei, menţionată în anul 1211 în privilegiul acordat cavalerilor teutoni, care colonizează Ţara Bârsei, de regele Andrei al II-lea. La începutul sec. al XVI-lea, obştea românească de la Râşnov este pomenită într-un recensământ oficial ca fiind condusă de un cneaz.
- În timpul şederii cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei (1211-1225) au fost aduşi în această regiune primii colonişti saşi, dintre care o parte au fost aşezaţi la Râşnov alături de populaţia românească băştinaşă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi aşezări.
- Datorită relaţiilor permanente cu Ţara Românească, oraşul Râşnov ajunge un important centru economic şi cultural, în anul 1384 fiind ridicată biserica de piatră a obştei romănilor râşnoveni, unul din cele mai vechi monumente arhitectonice din Ţara Bârsei.
- Documentar, denumirea Râşnovului apare prima dată în anul 1331 sub forma româno-slavă de Rosnou, iar ulterior sub formele de Roşnow (1343), Rasnow (1337) apoi, Roşinov (1377), Rosarum (1388). Denumirea de Râşnov are la bază cuvântul „roz” care înseamnă trandafir, atât în limba latină, cât şi în limbile slavă şi germană în epoca medievală trandafirul fiind ales ca emblemă a oraşului.
- În perioada feudalismului dezvoltat (sec. XIV-XVI) oraşul Braşov ajunge cel mai important centru economic din Transilvania, iar alături de el Râşnovul devine
 al doilea târg din Ţara Bârsei, fiind menţionat în documentele medievale ca „târg” având juzii şi juraţii săi.
- Pe lângă viaţa agricolă, se dezvoltă meseriile care se organizează în bresle pe ramuri de producţie. La Râşnov breasla strungarilor în lemn şi a ţesătorilor au desfăşurat o bogată activitate, produsele lor, alături de produsele breslelor braşovene, au avut un bogat debuşeu pe pieţele târgurilor din Ţara Românească. În majoritatea privilegiilor comerciale acordate de domnii Ţării Româneşti braşovenilor la tratative iau parte şi delegaţii Râşnovului.
- Importanţa economică a Râşnovului va creşte şi mai mult după anul 1427, când regele Sigismund de Luxemburg vizitând iraşul şi cetatea, i-a acordat dreptul de a ţine târg.
- Românii râşnoveni posedau în Ţara Românească diferite proprietăţi printre care „stăpânirea asupra muntelui Baiul”, pe care îl obţinuseră de banul Udrişte şi Toma postelnicul, fapt confirmat şi de Mihai Viteazul care numeşte Râşnovul „oraşul domniei mele”.
- Dezvoltarea oraşului Râşnov a avut mult de suferit din cauza poziţiei sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era şi o importantă cale de invazie pentru oştirile duşmane, acestea pătrunzând in Ţara Bârsei, intâlneau ca primă aşezare mai importantă oraşul Râşnov pe care deseori îl pustiau.
- Marea invazie a tătarilor din 1241, când Ţara Bârsei a fost pustiită, precum şi invaziile care au urmat, au determinat pe locuitorii Râşnovului să se gândească la construirea unui sistem de apărare cât mai puternic.
- Aşa se explică necesitatea construirii cetăţii ţărăneşti a Râşnovului în care populaţia a fost silită de nenumărate ori să se refugieze istoria cetăţii fiind în mare măsură istoria însăşi a oraşului.
- Cetatea Râşnov a fost construită prin efortul colectiv al locuitorilor din această aşezare ajutaţi de cei din comunele învecinate, Cristian şi Vulcan într-o perioadă când principala ocupaţie a acestora era agricultura, din care s-a şi numit „cetate ţărănească”.
- Prima menţiune documentară despre cetatea ţărănească a Râşnovului datează din anul 1335 când cu ocazia unei noi năvăliri a tătarilor în Ţara Bârsei, a fost pustiit întregul ţinut, în afară de cetatea de pe dealul Tâmpa de la Braşov şi de cetatea Râşnovului, care fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viaţa locuitorilor refugiaţi între zidurile lor.
- Începuturile zidirii cetăţii au fost stabilite la sfârşitul sec. al XIII-lea de către ţăranii râşnoveni, nu are un stil arhitectonic pretenţios apropiat de construcţia caselor obişnuite, adaptat cerinţelor de fortificare. Ca material au fost întrebuinţate piatra şi cărămida. Înălţimea zidurilor este de aproximativ 5m, iar lăţimea cea mai mare o prezintă zidul sudic, care nefiind dublat ca celelalte ziduri, în unele locuri are 1,5 m. Zidurile ca şi turnurile erau acoperite cu ţiglă pentru a preveni incendiile provocate de asediatori.
Informaţii suplimentare Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmei dealului pe care îl înconjoară, fapt care imprimă zidurilor cetăţii profilul unei masive centuri zimţate. Complexul cetăţii ţărăneşti a Râşnovului cuprinde două curţi: una exterioară, în faţa zidului estic al cetăţii, mărginită de un zid fortificat şi dotat cu un turn pătrat denumit „turnul vechi”; una interioară, înconjurată de zidurile şi turnurile cetăţii. Curtea exterioară, situată în partea estecă a cetăţii, servea pentru adăpostirea vitelor, constituind în acelaşi timp şi un avanpost întărit pentru apărarea cetăţii în cazul în care atacul se declanşa dinspre
Istoria orasului (Consultant stiintific Nicolae Pepene)
CUMIDAVA Fotografii pagina 1 | Inapoi | Harta site | Index| Sus
Numele antic al Rasnovului este ,,Komidava". ,,Polis"-ul (orasul) din Dacia fiind amintit cu acest nume de marele geograf Ptolemeu din Alexandria Egiptului. Latinizat, toponimul a devenit ,,Cumidava". Sub aceasta forma, el apare pe un monument din piatra din timpul împaratului roman Alexander Severus, descoperit în castrul roman aflat la 3 km. N-NV de Rasnovul contemporan. Asezarea dacica era puternic fortificata, fiind aparata de trei valuri de pamant si de trei santuri în fata lor, precum si de turnuri de piatra. În timpul celui de al doilea razboi daco-roman (105-106), cetatea dacica a fost incendiata si partial demantelata de catre romani. Dupa transformarea Daciei în provincie romana, trupele aduse în Cumidava pentru supravegherea drumului ce traversa trecatoarea Branului au ridicat un castru, mai întai de pamant, apoi de piatra.
Castrul roman este situat în punctul ,,Gradiste", la circa 500 m. sud de paraul Barsa. Sapaturile arheologice, desfasurate în mai multe campanii, au descoperit o mare diversitate de materiale romane provenite din centrele italice, dar si o mare cantitate de ceramica apartinand dacilor. Prezenta pieselor de origine dacica demonstreaza ca în sau foarte aproape de castru locuiau daci, din randul carora se pare ca erau recrutati si soldati pentru armata romana.
O alta vatra de locuire din perioada romana a fost descoperita în zona intersectiei caii ferate cu soseaua Brasov -Campulung (,,La Pepiniera"). O asezare cu o întindere de aproximativ 4 ha, în care au fost degajate locuinte (cu suprafata medie de locuit de 16 mp.), vetre si gropi de provizii. În una din locuinte s-a descoperit o fibula romana, databila la jumatatea secolului al III-lea cu analogii în castrele romane de pe Rin. Totusi, majoritatea ceramicii este de traditie locala, cea romana fiind destul de putina. Asezarea are un preponderent caracter agricol. Legatura stransa cu locuitorii castrului din apropiere este evidenta, existand si teoria conform careia dacii asezati aici sa fie cei stramutati la sfarsitul celui de al doilea razboi daco-roman de pe Dealul Cetatii.
Pe Dealul Cetatii nu este cert ca a existat o asezare sau o cetate înainte sau dupa cucerirea romana, fiind posibil ca materialele arheologice descoperite aici si datate ca provenind din epoca romana sa provina de la un post roman de supraveghere.
Villa ROSARUM Fotografii pagina 1 | Inapoi | Harta site | Index| Sus
Prima atestare documentara a Rasnovului medieval apare în anul 1331, sub numele de Rosnou. În cronicile si documentele vechi, Rasnovul mai apare sub formele ,,Rosnow" (1343), ,,Rasnow"(1377), ,,Rosinov" (1377), ,,villa Rosarum" (1388), ,,Rosenau", ,,Rozsnyo" si ,,Rajnov".
Radacina toponimului pare a fi cuvantul ,,roz", care înseamna ,,trandafir", atat în limba latina, cat si în limbile slava si germana. De altfel, înca din Evul Mediu, trandafirul a fost ales emblema asezarii.
Istoriografia saseasca romantica, de la sfarsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului al XX-lea, sustine ca cetatea Rasnovului a fost ridicata de cavalerii teutoni în secolul al XIII-lea si ca asezarea de la poalele cetatii a fost întemeiata de colonistii saxoni adusi de cruciatii germani în Tara Barsei. Deoarece multe din toponimele germane din Tara Barsei (Halchiu- Heldsdorf, Brasov-Kronen, Sanpetru-Petersberg, Ghimbav-Weidenbach, Harman-Honigberg, Rasnov-Rosenau) sunt similare cu cele din împrejurimile posesiunii de la Koblenz a ordinului cavalerilor teutoni, se pare ca o parte din colonistii germani ai Tarii Barsei proveneau din regiunea respectiva. Astfel, ,,Rosenau" poate fi o amintire a originii primilor colonisti germani, veniti la Rasnov tocmai de pe malul stang al Rinului.
ROSENAU Fotografii pagina 1 | Inapoi | Harta site | Index| Sus
Istoria medievala a Rasnovului a fost dictata de dinamica drumului Branului, de intensitatea traficului comercial din trecatoarea Branului, dar si de numeroasele invazii venite de la sud de Carpati.
Pe harta Europei medievale, negotul desfasurat prin trecatorile Carpatilor era controlat de orasele Transilvaniei, fiind esential pentru dezvoltarea economica a acestora. Drumul Branului a fost unul dintre drumurile mari ale tarilor romane si Brasovul a devenit cel mai important oras transilvanean medieval tocmai datorita pozitiei sale avantajoase, în imediata apropiere a trecatorii. Dupa Brasov, Rasnovul a fost cea mai importanta asezare medievala din Tara Barsei, fiind înzestrat de catre regalitatea maghiara înca din secolul al XV-lea cu rangul de ,,targ". La dezvoltarea sa economica a contribuit atat statutul de ,,comunitate libera", privilegiu acordat colonistilor sasi de regalitatea maghiara, cat si relatiile economice apropiate ale rasnovenilor cu domnitorii Tarii Romanesti.
În anul 1413, în privilegiul comercial acordat brasovenilor de Domnitorul Tarii Romanesti, Mircea cel Batran, sunt amintiti si delegatii Rasnovului, Martinus si Crusius.
În anul 1427, ,,Rosenau" a fost vizitat de catre Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, care le acorda rasnovenilor dreptul de a tine targ. Privilegiul regal era o confirmare a înfloririi economice a Rasnovului. Locuitorii sai erau agricultori, negustori si mestesugari. Cele mai cunoscute si bogate bresle rasnovene erau bresla lemnarilor si bresla tesatorilor.
La sfarsitul secolului al XV-lea s-a format Universitatea Saseasca (Universitas Saxonum), un organism care îsi extindea competenta asupra tuturor locuitorilor sasi de pe pamantul regal. Rasnovul facea parte din Districtul Brasov.
Comunitatea romaneasca din Rasnov era deosebit de puternica si bogata, o dovada fiind si construirea bisericii de piatra înca din anul 1384. Romanii rasnoveni detineau în Tara Romaneasca proprietati, printre care si Muntele Baiul. În 1601, întarind privilegiul de proprietate al muntelui mentionat, Mihai Viteazul numeste Rasnovul ,,orasul domniei mele".
Prin colonizarea sasilor în Tara Barsei, regalitatea maghiara a avut atat interese economice, cat si scopuri militare. Sasii, mestesugari si negustori priceputi, trebuiau sa valorifice pozitia strategica a Tarii Barsei, poarta de intrare în Transilvania si avanpost al civilizatiei occidentale înspre Orient. Astfel, înca de la primii colonisti, cavalerii teutoni au organizat Tara Barsei în decurii si centurii. În a doua jumatatea a secolului al XIII-lea, exista scaunul de judecata, sau centuria Rasnov, care cuprindea si asezarile Cristan si Ghimabav. La conducerea centuriei era un jude (Comes) si un vilic (Hann). Fiecare centurie era obligata sa construiasca o cetate (Burg), sa o întretina si sa o apere. Cetatea scaunului Rasnov se pare ca a fost partea mai veche a cetatii Rasnov de azi.
Pentru armatele care invadau Transilvania prin trecatoarea Branului, prima asezare importanta era Rasnovul. Targul prosper, învecinat Brasovului, a fost pustiit în Evul Mediu de numeroase invazii. Sansa supravietuirii asezarii de la poalele muntelui Postavarul a fost refugierea locuitorilor sai în cetatea ridicata pe colina ce domina drumul Branului. 
Istoriografia saseasca romantica sustine ca cetatea Rasnovului a fost ridicata de cavalerii teutoni în secolul al XIII-lea, însa nu exista nici o mentiune documentara care sa confirme aceasta legenda. Totusi, fortificarea colinei înca din antichitate, sarcinile militare primite de comunitatea saseasca din Tara Barsei în a doua jumatate a secolului al XIII-lea si tehnica constructiei, pe care majoritatea istoricilor o identifica la sfarsitul secolului al XIII-lea, ar putea fi argumente care sa sustina ipoteza existentei unei cetatii anterioare primei mentiuni documentare.
În anul 1335, în timpul unei invazii a tatarilor în Transilvania, Tara Barsei a fost pustiita în întregime, în afara de cetatea de pe dealul Tampa de la Brasov si de cetatea Rasnovului. Astfel, prima mentiune documentara a ,,cetatii taranesti" de la Rasnov dateaza din anul 1335 si se refera la o fortificatie puternica care rezista asediului inamic si salveaza vietile locuitorilor refugiati între zidurile sale.
CETATEA Fotografii pagina 1 | Inapoi | Harta site | Index| Sus
Cetatea Rasnovului a fost asezata pe o stanca abrupta, accesibila numai pe latura rasariteana. Arhitectura sa a fost adaptata reliefului, fortificarea urmarind eficienta apararii dealului, fara nici un fel de pretentii arhitecturale de înfrumusetare a constructiei defensive.
Înfatisarea cetatii a cunoscut pana în prezent numeroase modificari. Imaginea contemporana totusi pastreaza elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificatii care a rezistat cu succes asediilor la care a fost supusa. Faptul ca de-a lungul secolelor zidurile cetatii nu au cedat armamantului inamic niciodata si ca cetatea Rasnovului nu a fost cucerita decat o singura data datorita însetarii aparatorilor sai, demonstreaza ca rasnovenii au fost preocupati în permanenta de îmbunatatirea sistemului defensiv de pe dealul cetatii.
Accesul în cetatea propriu-zisa nu se face direct, ci printr-o incinta înconjurata de un zid de piatra, aflata în prezent în ruina, avand în extremitatea de rasarit un turn de plan dreptunghiular, din care se pastreaza numai parterul. S-ar parea ca aceasta este partea cea mai veche a cetatii, fiind construita numai din piatra, spre deosebire de cetatea propriu-zisa, unde întalnim si caramida.
Cetatea are doua curti: exterioara si interioara. În curtea exterioara (,,curtea din fata cetatii" sau ,,gradina cetatii"), situata în partea estica, erau adapostite vitele. Curtea exterioara are o intrare pentru armament si alimente si o alta, pe sub turnul patrat, pentru vite. În incinta cetatii (curtea interioara) erau casutele locuitorilor, care serveau ca adapost si camara în timpul asediilor. Încaperile poarta denumiri pe care le regasim si la alte cetati taranesti: a scolii, a preotului, a slaninii etc. Pe varful colinei a fost construita o scoala si în anul 1650 a fost ridicata o capela, ale carei ziduri se mai vad si astazi. Datorita numeroaselor invazii militare, cetatea a fost ,,a doua vatra a Rasnovului". ,,Neajunsul principal al acestei asezari din cuprinsul cetatii, l-a constituit multa vreme, lipsa unui izvor de alimentare cu apa. Cand atacurile se prelungeau, iar rezervele de apa erau pe sfarsite, refugiatii din cetate ieseau noaptea pe poarta principala si aduceau apa de la un izvor stiut numai de ei" (E. Micu, Cetatea taraneasca Rasnov, p.19).
Zidul cetatii are o înaltime medie de 5 m. Impozanta fortaretei fiind data de amplasament. Cetatea are o intrare puternic fortificata si 8 bastioane. Intrarea în cetate este precedata de o constructie circulara fortificata, prevazuta cu numeroase guri de pacura si guri de tragere, avand în interior un drum de straja pentru aparatori. Pentru apararea intrarii, cetatea a fost prevazuta cu o punte ridicatoare si doua herse, una în legatura cu puntea amintita si alta sub turnul de poarta (,,Turnul de Arme").
Incinta cetatii are si o intrare secundara, aparata de un bastion, prin care se ajunge la o poteca care coboara pe panta abrupta a dealului în oras.
Pentru o aparare eficienta, pantele dealului cetatii au fost defrisate, iar acolo unde ascensiunea se putea face usor, au fost sapate santuri în stanca.
Atunci cand aflau de apropierea unei armate dusmane sau de izbucnirea unui incendiu, paznicii alarmau populatia targului prin bataile clopotului din turnul de paza. Si astfel de situatii nu au fost rare în istoria Rasnovului. Dupa invazia din 1335, remarcam în anul 1421 primul asediu executat de catre o armata otomana. Cetatea rezista eroic si turcii ridica asediul îndreptandu-se spre Brasovul înca nefortificat, pe care îl jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fara succes cetatea din Rasnov si în campaniile din 1436 si 1441.
În 1566, calatorind prin Transilvania, Giovan Andrea Gromo, mercenar italian din Bergamo, comandant al garzii Principelui Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya, gaseste la ,,vreo opt mile" de Brasov ,,o cetate puternica, numita Rasnov (în manuscris Rosnof), cladita pe varful unei stanci, pe un munte înalt si despartit de ceilalti, la care se poate ajunge numai pe o poteca lata de vreo trei pasi, si aceasta urmand serpuit în loc descoperit. Sub aceasta cetate langa drumul mare se afla un targ bine populat si cu viata negustoreasca, ai carui locuitori se refugiaza de obicei în cetatea amintita, în timp de razboi, iar în vremuri de liniste, ea e pazita de un slujbas numit de oras, cu un numar mic de romani".
Un moment deosebit de important în istoria Rasnovului îl constituie momentul de glorie din istoria romanilor al unirii celor trei tari romanesti sub stapanirea Domnitorului Mihai Viteazul. În perioada 1600-1601, Rasnovul a gazduit pe Mihai Viteazul si pe sotia acestuia, Doamna Stanca.
Momentul cel mai lipsit de glorie pentru rasnovenii îl reprezinta capitularea în fata Principelui Transilvaniei Gabriel Bathory. A fost singura data cand cetatea Rasnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dusman al sasilor, în încercarea de a restrange libertatile comunitatii saxone transilvanene, a organizat o campanie militara în Tara Barsei. Cetatea Rasnov era aparata de locuitorii din Rasnov, Ghimbav, Cristian si un detasament de ostasi romani, care facusera parte din armata domnitorului muntean Radu Serban. Desi tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decat mici stricaciuni zidurilor cetatii, asediul a devenit deosebit de eficient dupa ce o parte dint trupele inamice au ocupat panta estica, blocand accesul aparatorilor cetatii la izvorul tainuit de unde se aprovizionau cu apa. Pe 3 aprilie 1612, dupa negocieri cu principele, fruntasii comunitatii rasnovene au predat cetatea, cu conditia ca vechile privilegii ale rasnovenilor sa fie respectate, iar în cetate sa nu fie instalata nici o garnizoana straina. Însa a doua zi dupa predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate si a instalat o garnizoana formata din ostasii sai. În vara anului 1612, rasnovenii, ajutati de brasoveni, au încercat de doua ori sa recucereasca cetatea, dar fara succes. Rasnovul a reluat stapanirea cetatii în iunie 1613, în urma unei întelegeri cu Gabriel Bathory, prin care sasii plateau acestuia o rascumparare în valoare de 3000 florini pentru predarea cetatilor Rasnov si Bran.
Luptele din 1612 au dovedit necesitatea saparii unei fantani în cetate. Fantana cetatii a fost sapata în perioada 1623-1640. Ea a fost sapata la o adancime de 98 m. Desi exista legenda saparii fantanii de catre doi prizionieri turci, carora li s-a promis eliberarea la terminarea lucrarii, fantana a fost amenajata de catre mesteri sasi tocmiti de primaria Rasnovului.
Initiativa rasnovenilor a fost inspirata, deoarece de la mijlocul secolului al XVII-lea, Tara Barsei a redevenit teatru de operatiuni militare. Perioada 1658-1661, campania trupelor turcesti, însotite de armata lui Constantin Brancoveanu din 1690, rascoala ,,curutilor", au marcat pentru rasnoveni o cronica neagra în care scenariul era acelasi: refugierea în cetate si apoi refacerea asezarii. Mai mult, în anul 1718, Rasnovul a fost afectat de o puternica epidemie de ciuma. Au murit, conform listelor magistratului brasovean 1.161 persoane. Rasnovul a fost depasit doar de Brasov (4.509), Prejmer (1.871) si Sacele (2.961). În acelasi an, un incendiu a distrus întregul oras si a ajuns pana la cetate, distrugand case din curtea interioara si capela. Dupa reparare, cetatea a mai fost folosita în secolul al XVIII-lea, dar în 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri.
În recesamantul din 1765 din 126.546 de suflete ale întregii populatii sasesti 25.135 locuitori sunt în Tara Barsei, din care 1392 de sasi sunt în Rasnov. Brasovul are 7710 locuitori, Cristianul 1312 si Codlea 2055. În anul 1762, în Rasnov locuiau 1047 de romanii, fata de 5355 în Brasov, 449 în Cristian si 552 în Codlea.
În secolul al XVIII-lea, schimbarea situatiei politico-militare din sud-estul Europei, prin abandonarea apararii pe linia Carpatilor, securizarea frontierelor prin înfiintarea regimentelor graniceresti si ofensiva trupelor imperiale austriece spre sud, a permis atat o dezvoltarea economica neîntrerupta a orasului, cat si, prin diminuarea pericolului invaziilor militare, o scadere a interesului comunitatii rasnovene în întretinerea cetatii medievale.
Ultima ,,pagina de arme" a cetatii Rasnov a avut loc în timpul revolutiei din 1848-1849. Deoarece localitatea a fost strabatuta de armatele revolutionarilor maghiari, dar si de trupele imperiale austriece si tariste, rasnovenii au preferat sa se refugieze cu avutul lor în spatele zidurilor cetatii. În aceasta perioada, curtea exterioara a fost folosita si ca loc de instruire a garzilor nationale sasesti. Prima victima saseasca a revolutiei din 1848 a fost un ,,militioner" din Rasnov, pe Olt, în luptele cu secuii.
În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, cetatea a fost parasita si a ajuns în paragina. În cetate era tinut doar un singur paznic care trebuia sa anunte prin batai de clopot izbucnirea incendiilor.
Fotografii pagina 1 | Inapoi | Harta site | Index | Sus
|
)
)
)
)